Decizia mea de a ieși din anonimat (într-un fel…)

Atunci când am intrat în blogosferă am făcut-o cu o oarecare evitare, știind că nu ar fi înțelept ca lumea să mă cunoască. Motivul principal ar fi situația tensionată dintre mine și colegii mei de clasă, cu care nu am cele mai bune relații. Am intrat în blogosferă cu o oarecare ezitare, știind că nu aș putea scrie despre persoanele cunoscute fără a crea consecințe, pe care eu nu mi le doresc. Știm cu toții că omul este guvernat de sentimente, unul dintre cele mai rele fiind mânia. Furia duce la răzbunare, iar gândurile mele cu siguranță că ar înfuria pe unii.

Însă îmi face o mare plăcere să scriu în limba mea natală, iar atunci când încep simt că nu mă mai opresc. Mâinele mele scriu de la sine, ca un stilou fermecat pe o foaie albă. Și încetul cu încetul am înțeles că nu mi-ar face rău să scriu în limba mea natală, atât timp cât am grijă ce scriu. În acest sens, pe niciunul din blogurile mele nu voi posta articole legate persoanele cunoscute, iar toate postările scrise despre aceste persoane sunt deja marcate ca private. La finalul anului, când nu mă voi mai simți nevoit să le țin numai pentru mine, le voi face din nou vizibile publicului larg.

Ieșirea mea din anonimat s-a făcut odată cu postarea pe acest blog, lucru ce cu siguranță ar atrage atenția. În orice caz, atât timp cât voi fi prudent știu că nu am ce păți, poate decât să insiste unele persoane să vadă acele articole. Oricum ar fi, vă doresc o zi minunată, iar dacă sunteți elevi și studenți, succes mâine și în ultimele trei săptămâni ale acestui semestru. Cu toții avem nevoie…

~Akira

Advertisements