Povestea unui tu

eul
s-a complicat c-un alt
tu
și-am pierdut zâmbetu’
undeva într-o stație de autobuz
pe dezacorduri de chitară
tu-ul găsindu-și alt
eu.

tu
parc-ai apărut din neant
dar ai existat mereu
numai eu n-am crezut
că tu poți exista
fâcându-ți loc
în eul meu.

al tău.
tu ai dat sens acestei vieți
atât de furtunoase
atât de dramatice
atâta furtună
ce se dezlănțuia
în clipa când
m-ai cuprins
în mine prima dată
iar acum
tu ești uragan
tu ești…
a mea.

Advertisements

Egoist

În secret
mi te ador
că rămâi trează
vorbind cu mine
am timp să mă hrănesc
cu prezența ta
și iubirea ta.

Mi te ador
cum nu vrei să pleci
de parcă ne-am legat
de atâta timp
deși a trecut
atât de puțin
parc-am fost noi
de o eternitate.

“Dacă mă numesc vers?”

leagă-te de mine
și hai să scriem poezii
când așteptăm tramvaiu’
înconjurați de sunete gri de mașini
când suntem culori vii
și văpăi distrugătoare
de suflete fade

hai să fim strofe
să scriem titluri
să lansăm volume
și să ne povestim
cum ochii tăi ardeau
și ne sărutam cu atâta foame.

și dacă te numești vers
lasă-mă să-ți fiu rimă
pentru că de acum
rămâi pururea
în ochii unui poet.