Home » Poezii » Cum tu n-ai existat: Revelație

Cum tu n-ai existat: Revelație

Cum tu n-ai existat,
încetasem să mai fiu,
m-am oprit în timp
am uitat să mai merg,
am pierdut bucăți din fericire
pentru o falsă amăgire,
atât am alergat
pentru încă o picătură
de la ea.

Cum tu n-ai existat,
nici noaptea n-a mai fost,
erau 24 de ceasuri
și 24 de gânduri
făr’ de vise
făr’ de zâmbet
supus într-o infinită buclă,
într-un imens carusel,
de ce mă ridicam continuu
ba în ceruri
ba pe pământ?

Cum tu ai apărut,
nici acum nu înțeleg,
e o întâmplare a ființei mele
într-o vâltoare numită destin,
într-un haos numit timp,
nu cred în “așa ne este scris”,
cât cred într-un concept:
cred în tine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s