Cum tu n-ai existat: Tentație

Cum tu n-ai existat,
nici eu n-am mai fost,
oprită-n timp, în loc
și n-am mai găsit
fericire și timp
să fac, să devin
cineva mai plin.

Cum tu n-ai mai fost,
nici stele n-au fost
trăiri, vise și dor
evaporate în gol.

Cum tu n-ai existat,
nici n-am mai găsit
lumină și crini
pe întuneric deplin.

Și dacă n-ai fi fost,
mă întreb cine-aș fi fost
că n-ai existat
în cine m-aș fi transformat?

~o mică chiriașă exprimată în cuvinte

Advertisements

Cum tu n-ai existat: Revelație

Cum tu n-ai existat,
încetasem să mai fiu,
m-am oprit în timp
am uitat să mai merg,
am pierdut bucăți din fericire
pentru o falsă amăgire,
atât am alergat
pentru încă o picătură
de la ea.

Cum tu n-ai existat,
nici noaptea n-a mai fost,
erau 24 de ceasuri
și 24 de gânduri
făr’ de vise
făr’ de zâmbet
supus într-o infinită buclă,
într-un imens carusel,
de ce mă ridicam continuu
ba în ceruri
ba pe pământ?

Cum tu ai apărut,
nici acum nu înțeleg,
e o întâmplare a ființei mele
într-o vâltoare numită destin,
într-un haos numit timp,
nu cred în “așa ne este scris”,
cât cred într-un concept:
cred în tine.