Camera mea

Vreau
s-aud iarăși sunetul
pașilor tăi și
să-mi decorezi
camera mea,
totul e atât de gol
de parcă a locuit pustiul.

Acum la piept
bate o cameră goală,
am adunat cioburile
din inima mea
și n-am avut mănuși,
privește-mi mâinile:
astea sunt semnele
din războiul meu
cu mine însumi.

Îmi e dor,
măcar de nu mai vii,
caută-mi o chiriașă
pentru camera mea,
promit că voi avea grijă de ea
și de inima mea.

Advertisements

În regulă

E în regulă acum,
îți scriu undeva
din prezent,
în suflet e furtună
și mă uit la meteo
să văd când vine
o zi bună.

Mă-nconjor
printre patru locuri
ori trei copaci
ce cred că fac
douăsprezece
amintiri cu tine,
iar pe buze simt deșert
nu că sunt deshidratat
ci n-am putut
să-ți strivesc
ultimul tău sărut.

Dar e în regulă,
poți să pleci și tu,
m-am obișnuit,
căci inima mea e o gară
unde nimfe vin și trec,
inima mea e escală
către o altă fericire
și curând voi ajunge
un vestigiu de tristă amintire.