Monologul unui client (II)

Barman,
umple-mi sufletul
cu ceva aparent
să uit
de faptul c-am uitat
să pierd în minte
ceea ce am pierdut deja.

Nu mai suportam
de când a plecat
când noi
am rămas eu,
și-n loc să mă odihnesc
în uitare
m-am odihnit
în amar.

Mulți am ajuns aici,
mulți ne-am pierdut aici,
și ne-am retras aici
căci noi am pierdut
undeva visele,
iar aici
ni le resuscităm,
și spunem mereu
că trăim ultimele momente
pân’ la următorul pahar,
dar voi înceta
să visez
și voi îngenunchea
în fața realității:
bine ai venit, singurătate.

Advertisements

Requiescat in dolor

Ai fugit,
deoarece am dispărut
că te-am lăsat cu tine
și ai crezut
c-am pierit
sub praf de stele,
sedus, pierdut
de alte stele
inexistente.

Prin tine, mine
a devenit el,
iar noi
a dispărut prin voi,
tu luminai prin el,
iar eu m-afund
în aromă dulce de pelin,
căutându-mi zadarnic
întregul eu,
requiescat in dolor.