Home » Poezii » Gol: Monologul unui client (I)

Gol: Monologul unui client (I)

Barman,
paharu’ ăsta-i gol,
ți-am cerut un cocktail
de patos, emoție și sentiment,
dar mi-ai adus
ceva ce-i spun eu
suflet gol.

Ți-am cerut prea mult, nu?
Agit ușor din pahar gust puțin
și văd că are gust de realitate:
atât de rău m-am îmbătat
din vise?
Acu’ n-are rost să chem OPC-ul,
mi-ai dat asta din partea casei,
bănuiesc.

Pe cardu’ vieții mele
îmi scrie “Stoc insuficient”:
ăsta-i sigur local de lux
de rămân mereu lefter
în drumu’ vieții mele.

Cu jind contemplu
cât de scumpe-mi sunt visele
și nu găsesc nicio cale
de-a urca pe scările
valorii sociale.

E incorect, barman,
când privesc atâția
cum iau liftu’
și cum trăiesc visu’,
eu de ce rămân
în aceeași treaptă?

Mulți am ajuns aici
pentru că am pierdut ceva.
Și eu am pierdut:
aveam un medalion,
l-am purtat mult timp,
deși nu îmi plăcea
să port lucruri.
Era atât de specială:
avea poza ei.

Și l-am aruncat,
am găsit un substitut.
La început a fost incredibil.
A fost, că acum mi-e viciu.
Încerc să mă las.
Dar ea mă lasă?

Acum am primit un mesaj,
visele mă cheamă acas’
pentru încă o rundă de iluzii,
poate le transmiți si lor
să răsară la realitate,
cu drag, eu.

Advertisements

One thought on “Gol: Monologul unui client (I)

  1. Pingback: Emoțiile unei cliente  – Univers poetic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s