Cealaltă jumătate

Port cu mine o poză.
O aveam înrămată
acum ceva vreme.
Era întreagă,
mi se înfățișa o tânără
în compania mea
sub apus de
August.

Într-o zi,
poza a început
să ardă.
Timpul a trecut
cu al său ticăit,
iar amintirea chipului ei
se transforma în
scrum.

Am ajuns s-o port
undeva aproape
de propria-mi inimă.
Pielea-mi ardea o vreme
până când să o privesc
pentru ultima dată
jumătate a ars la apus de
Septembrie.

Și o caut.
Nu m-am uitat
de mult timp în oglindă:
Pesemne părul meu e gri,
parc-ar fi reflecția
sinelui lăuntric
pe sinele fizic:
o formațiune
de praf de scrum
înrădăcinat
precum un copac bătrân,
adânc oftând profund:
“Unde ești?”

Advertisements

Gol: Monologul unui client (I)

Barman,
paharu’ ăsta-i gol,
ți-am cerut un cocktail
de patos, emoție și sentiment,
dar mi-ai adus
ceva ce-i spun eu
suflet gol.

Ți-am cerut prea mult, nu?
Agit ușor din pahar gust puțin
și văd că are gust de realitate:
atât de rău m-am îmbătat
din vise?
Acu’ n-are rost să chem OPC-ul,
mi-ai dat asta din partea casei,
bănuiesc.

Pe cardu’ vieții mele
îmi scrie “Stoc insuficient”:
ăsta-i sigur local de lux
de rămân mereu lefter
în drumu’ vieții mele.

Cu jind contemplu
cât de scumpe-mi sunt visele
și nu găsesc nicio cale
de-a urca pe scările
valorii sociale.

E incorect, barman,
când privesc atâția
cum iau liftu’
și cum trăiesc visu’,
eu de ce rămân
în aceeași treaptă?

Mulți am ajuns aici
pentru că am pierdut ceva.
Și eu am pierdut:
aveam un medalion,
l-am purtat mult timp,
deși nu îmi plăcea
să port lucruri.
Era atât de specială:
avea poza ei.

Și l-am aruncat,
am găsit un substitut.
La început a fost incredibil.
A fost, că acum mi-e viciu.
Încerc să mă las.
Dar ea mă lasă?

Acum am primit un mesaj,
visele mă cheamă acas’
pentru încă o rundă de iluzii,
poate le transmiți si lor
să răsară la realitate,
cu drag, eu.

4:20 AM

Patru douăzeci,
Prin sinapse mi-este haos,
lăuntricul urlă pe foaie,
căci coardele nu-mi vibrează,
oricum nu mă vei auzi,
nu că mi-ești surdă
cică nu m-asculți
de aceea-ți scriu,
dragă persoană.

A mea voce
mi-eclipsată de
tot felul de falși prinți
ce-ți aduc bucăți de Lună
și stropi din mare,
dăruindu-ți inimi din lemn,
iar bucăți din mine
se zbat în sine,
căutând întru tine
fericirea ta.

Să mă citești
când tăcerea ți-e confidentă,
când singurătatea apasă
și mi te presează,
când ai tăi ochi
le curg pârâuri,
iar când inima-ți îngrădită
își deschide rana,
caută prin mine
leacul pentru
cicatricea din tine.