Ultimul tren

Zile întunecate,
iar nopțile-ți sunt lungi
nu ai unde să fugi,
nu ai cum să scapi,
ai lua ultimul tren
de la trei dimineață.

Totul te-atacă
te plimbi pierdut în gânduri,
doar ea te face
să fii compus dintr-un tot,
o inviți cu tine,
pleci către infinit,
căci infinitu-i drumul acela
ce te poartă oriunde
fără griji, fără pașaport…

Dar acum îți cari crucea
trenul sună de plecare,
poate te vei întoarce
sau poate că nu,
dar știi că ești departe de
propriul tău
gând.

Dorință

Atât de rece mă privești
în ochii tăi fierbinți
și nu-nțeleg de ce ai venit
în miez de toamnă
sub raze argintii.

Iar inima ta
îmi suspină a dorință
de o împlinire,
de-o fantezie interzisă,
o desăvârșire fizică
a focului ce-l porți
de-un amar de vreme…

Iar acum a ta sărutare-i
cuprinsă de-un tremur,
parcă a mea prezență
este însuși fiorul
ce-ți urcă-n șira-ți spinării,
iar ochii mei
sunt iernile
ce-ți viscolește interiorul
înflăcarat.

Atât de simplu

Eram atât de aproape
să cred întru propria naivitate
că destinul mi-a adus un înger
să-mi fie aproape
inimii mele.

A fost atât de simplu
să visez că ale noastre mâini
se vor uni o vreme,
poate o lună, poate un veac
să nădăjduiesc c-aș putea
zâmbi.

Ți-a fost atât de simplu
să-mi dăruiești în dar
un miraj deșertic
al trupului tău
fără de suflet,
o himeră ceea ce
mi-a zvârcolit
gândul.

Am fi putut a scrie
propriul nostru drum acum,
dar precum aripile lui Icar,
mi-ai topit propria-mi speranță
și m-ai aruncat într-a disperării
foc.

Ai fi putut fi fericită,
dar am înțeles acum
că tu n-ai sentimente,
ci doar ură și venin
ce-ți ridică un scut
împotriva propriei tale
împliniri.

Suvenir

Mi-ai adus, mare albastră
doi picuri de ploaie
ce cuvântează
sub forma unui înger
atât de timid
și rănit
de realitatea lumii
ce-o împarțim
și o trăim
în substraturile
persoanelor noastre.

Mi-ai adus în cale
doi stropi de cerneală
ce se întrețes perfect
un colorit azuriu
înconjurat de-o mare lăptoasă

Am vrut să-mi oprești
doar pentru o clipă
toată volburarea
dar mi-ai lăsat suvenir
toată tulburarea
iar acum
m-am pierdut
purtându-i în gând
chipul ei
de-o frumusețe
atât de rece
și buzele ei
atât de fierbinți.