Home » Poezii » Făgăduință

Făgăduință

O promisiune rămâne o promisiune, iar eu voi încerca să o respect.

Făgăduință

Să cauți om printre demoni… Caută apa ce focul nu stinge.

Am biruit focurile iadului și triumfător mă-ntorc acasă,
Căci eu n-am fost eu o bună parte din viață.

Acum plouă… Cerul este acoperit de gri,
Iar căldura verii mi-este rece.
Nu mai ard, picurii cad ușor pe mine
Vindecându-mi rănile.
Dar oricât de mult aș vrea,
Cicatrici tot vor rămâne…

Am văzut cum oameni, precum noi toți,
Sunt corupți încet, devenind de-ai lor;
Iar eu blestemat am fost
Să-mi gust amarul singur.
Acum vreau să plec, făr’ însă de-a uita
Cum am ajuns astfel.

Dar cât am fost acolo, printre râsete haine
Și ochi de sticlă cu privirea neagră, goală,
Crezut-am c-am găsit
Om printre demoni.

I-am făgăduit atunci
Că dacă voi scăpa vreodată;
Îi voi vorbi despre timpul meu
În iad…

Acum, iată-mă, din nou pe pământ;
Mai fericit ca niciodată,
Reunit cu mine, cel pierdut în vremi.

Am făgăduit și așa va fi,
Fie pentru-n om sau pentru-n demon.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s