Nouă luni sub mască

Este atât de ironic
să văd cum sălile de clase
ne împreunează reciproc,
de parcă n-am avea scăpare
și suntem nevoiți
să devenim un întreg…

Atunci când ne vedem scăpați
de nouă luni de nopți albe
de examene, de emoții,
dragoste și distracție,
unde sentimentul evadării
devine un sentiment genuin,
după atâtea luni, măști uzate
și jurăminte de veșnică legătură.

Privim cerul,
uneori negru de supărare,
alteori sufocant precum rutina,
o altă poveste de vară-ncepe,
alte trăiri stau să vină
pe fiecare ne va schimba
pentru iarna ce va urma,
fie-n bine, fie-n rău…

Lăsăm totul în urmă,
iar tot ce rămâne să vedem
va fi o nouă generație,
un alt sezon de tranziție,
iar ura sau iubirea
ne vor modela
și consolida
propria noastră persoană.

Advertisements

Sufletul harpiei

Sub înfățișarea-ți provocatoare,
în suflet îți cutreier
iar dup-atâta timp
ți-am cartografiat
propria-ți hartă a sufletului:

Fac primii pași,
parcă intru-n Paradis
întru angelic suflet,
parcă n-aș mai ieși de-acolo…
până când furtună de venin,
de cuvinte și săgeți otrăvite,
vor să mă doboare
precum latura-ți distructivă
te va domina de acum
și până la final.

Mai încolo, îmi e frig,
sunt aproape înghețat
intru în palatul tău central,
probabil este inima ta,
un imens ghețar
plin de capcane
și guri de vulcan
ce stau să erupă
imprevizibile precum
destinul.

Încerc să fug de tine,
dar precum un coșmar,
e inevitabil să nu scap de venin
decât dacă mă trezesc din somn…

Realizez că asta ți-este persoana,
credeam că soarta ți-e potrivnică,
de fapt ești doar
o harpie ce ucide fericirea
celor care îi iubești,
adio.

Ploaia, partea a II-a

Îmbrățișarea Soarelui a plecat
ca un vis, ca un somn liniștit,
aderăm din nou la umbrele și paltoane,
suntem doar elementele unui
peisaj noir însuflețit cu griuri colorate,
de aceea Dumnezeu
l-a chemat pe Michelangelo
în Ceruri, ca să-i oglindească
lumea ce a creat-o.

Londra nu ne-a uitat,
Centru-i pictat in fum și ceață,
cerul freamătă a furtună,
doar sunetul stropilor s-aude-n jur,
sufletu-mi se linistește
și cad într-un somn adânc,
trezindu-mă-n marea ochilor ei
albaștri.