Colaborare și aniversare

Din câte ați văzut, am adăugat printre autori un nou poet. Faceți cunoștință cu Akira Okihu sau… Liviu, numele lui real, unul dintre cei mai buni și mai talentați prieteni, dar și poeți pe care îi cunosc. De obicei, el scrie poezii în engleză și proză, dar se pare că ne-a făcut o surpriză și a împărtășit o foarte frumoasă poezie “One-Shot” în limba română. Eu de acum îi doresc succes în colaborarea sa cu mine, căci are un mare potențial de a fi unul dintre marii poeți contemporani ceea ce menține poezia de tip “clasic” vie.
Ați văzut, de asemenea că am pomenit despre o aniversare. Este ciudat, dar eu aniversez trei ani de când scriu poezii. Tocmai în trecerea dintre ani, am descoperit că pot scrie frumos, într-a noastră limbă. Din păcate, am pierdut toate poeziile scrise dinainte să mă gândesc foarte serios să scriu un blog (blogurile lui Mihai Bendeac și zoso mi-au “indus” această dorință de a îmi face un blog). Să ne auzim cu bine în 2014 și la mulți ani!

Regrete…

Cu această poezie îmi voi face intrarea pe acest blog. Nu este foarte modificată, poezia fiind de tipul „one-shot”, cum le-a mai numit Tulli. Sper să vă placă.

Nu pot crede ce-am făcut,
Un singur gând in a mea minte n-a tăcut…
Eu am crezut că pot, că reușesc,
Iar acum de tine mă feresc…

Îmi pare rău ca m-am pripit,
Întotdeauna m-am grăbit…
Am greșit și am pierdut,
Ce-i făcut e bun făcut…

Regrete mă doboara,
Sufletu-mi coboară
Spre abisu’-ntunecat,
În care m-am inecat…

Regret că m-am pripit,
Căci inima mi-am rănit…
Ăsta-s eu, căzut și renăscut,
Ridicat si coborât…

~Akira

Schițe neterminate

Așa cum spune titlul, în ultimul timp am creionat niște schițe a doua poezii. Din păcate nu am idei cum să le continui și sper ca undeva, cineva să reușească să continue ceea ce am scris până acum. Repet, sunt niște schițe, deci nu sunt cele mai bune poezii ale mele. Lectură plăcută și sărbători fericite!

Schița numărul 1: Stea căzătoare.

Tu porţi întru tine lacrimi de cristal,
De suferinţă te laşi purtată de val,
Acolo jos însă, un muritor îţi cântă,
Din propria lui liră, cu inima-i zdrobită.

Parcă-i cânta pentru stele, dar îi cânta unui înger,
Unei minuni ciudate, ce în inima îi e fulger:
“De ce îmi plângi tu, atât de mlădie,
Melodia mea nu te mai mângâie?”

Schiţa numărul 2:

Când sunt năpădit de al tău dor,
Îmi amintesc de-ai tăi ochi azuri şi-un nor,
Şi de-ar fi după mine, sincer
Doar acolo aş dori să pier.

Şi dac-ar fi să mor, te rog,
În ultimul minut să mă săruţi cu foc,
Dac-ar fi să plec de tot , nu uita,
Că doar în suflet şi raţiune te pot purta.

Sunt mulţi frumoşi ,dar n-au condei,
Nu le-ar place nimic nici dacă vrei,
Eu, poet necunoscut , îţi scriu ţie ,
Înger, ispită şi zeiţă acea fată dintr-o mie,
Ce le ador.

Iubirea mi-e religie în propria-mi poezie,
Iar tu eşti acea fiinţă ce pot să îi port credinţă,
Şi dac-ar fi Afrodite, şi încă o mie,
Tot pe tine te-aş iubi dintr-a mea fiinţă.

Ocean de fericire

A trecut atât de puţin timp, dar parcă ne ştim de-o viaţă,
Când m-ai privit adânc în suflet şi-ai spart inima-mi de gheaţă,
Când a ta voce, ale tale vorbe dulci mi-au risipit acei nori,
Când ale tale gânduri bune şi zâmbet au dat vieţii câteva culori…

Te-aş săruta o viaţă-ntreagă, Doamne, şi tot nu mi-ar ajunge,
Să-ţi descriu ai tăi ochi înstelaţi, cum raza ta de fericire curge,
Să-mi răsfrâng propria-mi iubire şi să-mi smulgi înc-o lacrimă,
Mi-eşti ocean de fericire, iar iubirea mea îmi pare infimă.

Mi-ai gravat în propria-mi inimă a ta persoană angelică,
Şi singurul coşmar ar fi să te pierd. Mi-e unica-mi frică,
Ce-mi clatină mintea-mi tulbure de lucruri nebuneşti,
Dar mă înmoi, că prin farmec, cu priviri copilăreşti.