“De ce ma iubesti?”

Şi totuşi, de ce îl/o iubim? Ştim atât, că ne-a stârnit curiozitatea, hormonii, ne-au făcut să ne ataşăm de persoanele lor, de îmbrăţişările ei, de nopţile pierdute la telefon şi aşa mai departe… Şi apoi urmează episoade lungi de sărutări, declaraţii romantice, dragoste şi poezii scrise la miez de noapte. Hehe, apoi unul dintre voi o să vină cu întrebarea: De ce mă iubeşti? Probabil, una dintre cele mai grele întrebări ale umanităţii. Ne este greu să răspundem la asta, este adevărat. Dorim să răspundem la întrebare incredibil de frumos, dar… ne blocăm şi iese cam urât. Şi asta supără pe oricine, lăsând câteva semne de întrebare TOTAL aiurea. Cu toată bunăvoinţa mea, oricine citeşte acest blog poate copia sau să modifice aceste rânduri cu intenţii reale de a iubi.

Eşti motivul care nu îmi pot răspunde la o întrebare: “Ce m-aş face fără tine?”. Mi-eşti lumina întru sufletul meu. Călăuza într-o lume nebună. O bucată din mine şi fericire pură. Când te văd, pur şi simplu zâmbesc. Doar buzele tale mai au gust. Doar pentru tine am avut, am şi voi avea ochi. În faţa ta, uit toate suferinţele. Toate rănile, toate gândurile negative, toate traumele. Sunt captiv în inima ta şi nu pot să ies de acolo. Şi nici nu vreau. Mă simt etern cu a ta dragoste. În lipsa ta, te port în suflet ca un medalion. Îţi voi aparţine chiar şi atunci când vei pleca de lângă mine, chiar dacă nu îţi va conveni. Nu te pot urî, pur şi simplu, nu pot. Vei rămâne în memoria mea mereu. Simte-mi cuvintele, simte-mi emoţia. Te iubesc.

Advertisements

Plouă

Stau singur şi e trecut de nouă, 
Iar în inima mea încă plouă, 
Plouă cu dor, şi jur că o să mor, 
Aş vrea doar un moment de amor. 

Vreau doar să-mi plouă cu iubire, 
Buzele tale să-mi fie o dulce amintire, 
Iubire, ţi-aş mai spune cât te doresc, 
Dar jur că-n faţa ta, încremenesc. 

Şi îi visez amorul lui Eminescu Mihai, 
Poate aveam aceeaşi soarta dacă TU mă urai, 
Dar mă-nnebunești şi la tine mă gândesc, 
Ţi-aş scrie zilnic, că să-ţi dovedesc. 

Dar n-am atât de multă inspiraţie, 
Că să aştern atâta lirică pe hârtie, 
Să mă ierţi mereu, dacă-ţi vorbesc prostii, 
Eu te iubesc, iubeşte-mă, nu mă părăsi.