Home » D-ale lui Tulli » Iubirea

Iubirea

Hehe, mă reîntorc în blogosferă după o perioadă în care am fost ocupat cu capacitatea. Deşi eram într-o perioadă critică, am mai meditat asupra unui lucru: Ce este iubirea astăzi? Era o vreme în care iubeam cu adevărat. Erau acele timpuri când oameni ca mine găseai la orice colţ de stradă. Vremea în care banul nu guverna totul în jur şi adevărată avere era să ai o familie şi o soţie care să te iubească până la sfârşitul vieţii. Acum, parcă asist la un parastas. Iubirea moare. Este un defect al omului de astăzi. A devenit o pierdere de vreme, găsindu-şi obştescul sfârşit atât de tânără. Iar ultimii poeţi îşi ard cuvintele în uitare şi-n scrum, pierzându-şi speranţa că ei vor cunoaşte adevărata iubire ce a fost simţită şi aşternută-n versuri de Mihai Eminescu. Mă uit siderat. Da, ştiu că pare o parte a II-a din articolul trecut, dar acest subiect implica toate generaţiile. Văd cum devenim adevăraţi paraziţi atunci când ne punem “pe tava” inima şi sufletul. Acei paraziţi ce storc tot ce înseamnă bun din persoană noastră: caracterul, felul de a fi şi chiar…banul. Iar când rămânem fără e, pleacă. Nu uita, vei rămâne cu buzunarul gol, iar ea prin alte “cinci maşini străine”, vorbă lui Guess Who. Încă generalizez. De ce? Problema este generală, iar acest lucru am văzut şi la cei maturi, nu doar la cei tineri. Ce s-a întâmplat cu “alături la rău şi la bine…”? Iubirea parcă era pură arta, în care nu multă lume avea acel fler să atragă cu acele cuvinte dulci, scrisori făcute la miezul nopţii, poeziile simple şi sincere… Unde mai sunt oamenii aceia? Rămân cu o întrebare, poate mi se va răspunde cândva: Ce e cu adevărat iubirea?
La final, vă las cu o compoziţie recentă, făcută în miez de seară, cuprins de sentimente.

Încă-ți simt adierea buzelor tale și sufăr de vedenii când îmi amintesc că îmi zâmbești, dorul mă taie în mii de bucățele și doar tu mă faci întreg. Pentru mine, iubirea nu-i o piesă de teatru, e doar fiorul şi trăirea intensă a unei împliniri sufletești și fizice. Nu te iubesc pentru că doar mi-ai stârnit sufletul. Te iubesc pentru că ai umplut golul din sufletul meu și ai păstrat un zâmbet ca să ți-l port în suflet, ca un medalion. Poate că sunt idiot în fața ta, că am ochi doar pentru tine, dar nu-mi pasă. Vreau să știi mereu că te iubesc. Vreau să nu te simți singură în doi. Vreau să îmi împart fericirea, tristeţea, momentele bune şi rele alături de tine. Şi doar cu tine. Te iubesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s