Să ne prefacem

sunt chelit de hârtii,
iar tot ce am
sunt niște monede
aurite de ciocolată
căci sunt în drum spre tine
și ai nevoie de ceva dulce
îmi pare rău că azi
nu te-am dus la o prăjitură
chiar dacă e soare,
hai să ne prefacem
că plouă
și e vreme de numărat banii
și de a te iubi.

Advertisements

Rolle

Mi-am trasat o funcție
definită pe mine
în valori în tine,
am derivat-o
și am căutat o soluție
în care ceva între noi
să dea nimic.

Dar nu-i lucru pe lume
în care imaginea sa
să fie nimic.
Și totuși, pe undeva
există o soluție
doar că e într-un interval compus
dintre plus și minus
infinit.

Din nou egoist

și de data asta
mi-am găsit un motiv
să te ador
cum implori cu a ta voce
să nu plec
și să m-așez la pieptul tău
de parcă n-ar mai fi
înc-o zi de mâine
sau poate
ai vrea să privim acea zi
la un castron de cereale:
eu cu părul zburlit
prin șapte direcții
buimac ca de obicei
și tu deja ușor parfumată
veșnic pregătită
mereu așteptând
prima fluturare a ochilor mei.

De pe bolta nopții

Pe bolta nopții
am să te pictez pe tine
chiar dacă-s stângaci,
veșnic împiedicat,
dar am să iau schițe
din însemnele tale,
cu cerneală din lacrimi
înmuiată-n palpitații
și ah, sper ca măcar să-l privești…

Am să lipsesc o noapte
sau poate două
și am să negociez cu stele
și câteva galaxii
doar ca să-ți desenez ochii,
iar planetelor să le povestesc
cum tu vii de pe Venus
și nu-nțeleg nici acum
oricâte calcule aș face
oricât aș visa…
cum de m-ai putut iubi atâta timp?

Ai visat atâta timp
făr’ de contenire
cum mă culcam
lângă glasul tău
și câteva pânze
cărora le-ai dat culoare
iar pentru tine nu mai conta
că mă scufundam
la pieptul tău gol:
era atât de cald și bine…

Și palmele tale
asemenea unui mag
înfloreau suflete
și închideau cicatrici,
chiar dacă tu te plimbai curioasă
pe-a mea piele aspră,
tu n-ai contenit să-mi povestești
despre furtuni, crengi și ape
ce ți-au cutreierat ființa ta…

Și am să te pictez odată,
dar acum singura mână dreaptă
mi-e cuvântul mânat de
chipul tău ușor plâns…
nu de tristețe, scumpo,
că totul s-a terminat,
ci de fericire:
tu deja strălucești ca stelele,
iar eu mă culc lângă pielea ta,
iubindu-te.

Lipsă

Acum… nu este dor
că am inima dezbrăcată
și n-am cum să te port
pentru că
îmi lipsești.

Iar dimineața asta
plânge cu lacrimi de gheață
privată de căldura ta
și n-ar vrea să te las
pentru că
și mie și ei
ne lipsești.

Mi te văd de dimineață,
încă mi-s gol,
deodata dispari,
și parc-aș mai vrea să te visez
pentru că
îmi lipsești.

Te voi căuta mereu
acoperit de ger
și am să ard lângă tine,
pentru că ești aici
mi te pot atinge,
mi te pot purta
poți să m-acoperi
în sfârșit
pentru că
mi-ai lipsit.

Povestea unui tu

eul
s-a complicat c-un alt
tu
și-am pierdut zâmbetu’
undeva într-o stație de autobuz
pe dezacorduri de chitară
tu-ul găsindu-și alt
eu.

tu
parc-ai apărut din neant
dar ai existat mereu
numai eu n-am crezut
că tu poți exista
fâcându-ți loc
în eul meu.

al tău.
tu ai dat sens acestei vieți
atât de furtunoase
atât de dramatice
atâta furtună
ce se dezlănțuia
în clipa când
m-ai cuprins
în mine prima dată
iar acum
tu ești uragan
tu ești…
a mea.